Evreii din Vatra Dornei în perioada Holocaustului

Sursele existente indică prezența evreilor în localitate, în special a negustorilor, în secolele XIV - XV, prin Vatra Dornei trecând una dintre principalele rute comerciale dintre Moldova și Transilvania. Așezarea evreilor în urbe a început în veacul al XVII-lea. S-a intensificat odată cu descoperirea resurselor naturale și după ce a fost remarcat potențialul turistic al localității. Conform datelor existente, în 1880 numărul evreilor din Vatra Dornei era de 494, iar în 1910 de 1.921. În 1930, locuiau în Vatra Dornei 1.737 de evrei, ceea ce reprezenta 27% din populația orașului. Evreii au activat în domeniul industriei hoteliere, ca proprietari de restaurante, hoteluri, cafenele, precum și în cel al comerțului și instituțiilor de credit. De asemenea, mulți dintre ei lucrau în sectorul meșteșugăresc.

Cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord în urma ultimatumului sovietic din 26 iunie 1940 a avut printre consecințe și creșterea numărul populației evreiești din Vatra Dornei, acesta ajungând la 2.029 de persoane, după ce câteva sute de evrei din regiunile cedate s-au refugiat în oraș. Persecuțiile împotriva evreilor au crescut în intensitate odată cu venirea la putere a legionarilor în septembrie 1940. Unii dintre evreii comercianți din oraș și-au pierdut dreptul de practică și afacerile deținute, acestea fiind preluate de legionari. În același timp, măsuri discriminatorii au fost luate și împotriva copiilor evrei, cărora li s-a interzis să mai învețe în școlile publice. Totodată, au fost impuse restricții și cu privire la deplasarea evreilor în afara locuințelor. Circulația după ora opt seara nu mai era posibilă iar adunarea evreilor în grupuri a fost interzisă. 

În vara anului următor, iulie 1941, în Vatra Dornei au fost evacuați evreii din localitățile rurale învecinate. Similar măsurilor luate de autoritățile românești în alte orașe, și în Vatra Dornei s-a trecut la luarea de ostatici dintre evrei. Ei au fost ținuți în „grădina mare” a sinagogii. 

De asemenea, evreii de aici au fost folosiți timp de câteva luni la muncă forțată. În octombrie 1941, practicile represive luate împotriva lor au trecut la o nouă etapă, deportarea. Au avut la dispoziție câteva ore pentru a-și face bagajele. Conform unor mărturii, în unele cazuri, evreii au fost scoși din case de către militari.   

La 11 octombrie 1941, 2.650 de evrei din Vatra Dornei, printre care și cei evacuați în oraș din localitățile învecinate, au fost transportați în Transnistria. În acea zi, de 11 octombrie 1941, două transporturi cu deportați au plecat din gara orașului, evreii fiind îmbarcați în vagoane de vite supraaglomerate. Se estimează că în perioada deportării mai mult de jumătate dintre ei nu au supraviețuit. 

După cel de-al Doilea Război Mondial, în Vatra Dornei s-au stabilit temporar mai mulți refugiați evrei. În 1947, numărul evreilor din oraș era de 1.500. Cei mai mulți au emigrat în perioada comunistă. 

Ana Bărbulescu, Vatra Dornei, accesibil online la adresa http://www.inshr-ew.ro/wp-content/uploads/2018/01/Vatra-Dornei-1.pdf 

Andrei Corbea-Hoisie, Vatra Dornei, accesibil online la adresa https://yivoencyclopedia.org/article.aspx/Vatra_Dornei 

Cosmina Gușu, Interviu cu Ietti Leibovici, accesibil online la adresa http://www.inshr-ew.ro/ietti-leibovici-interviu/