Conform informațiilor disponibile, numărul evreilor din Tiraspol era de 6.398 în 1926, ceea ce reprezenta 29% din populația orașului, și de 11.764 în 1939, adică 30% din totalul locuitorilor. La începerea războiului, o parte dintre evrei s-au retras cu autoritățile sovietice iar alții au fost înrolați în armata sovietică.
Persecuții
La 8 august 1941, trupele române și germane au intrat în Tiraspol. În scurt timp, sub pretextul securizării zonei din spatele frontului, trupele Einsatzgruppe, asistate de cele române, au trecut la masacrarea evreilor din oraș. Aproximativ 10.000 de evrei au fost executați prin împușcare, fiind apoi îngropați în gropi comune, fără niciun marcaj. Puținii supraviețuitori au fost deportați de autoritățile române în ghetourile din Transnistria. În septembrie 1941, orașul Tiraspol a fost trecut sub administrarea autorităților române.
În anii celui de-al Doilea Război Mondial, urbea a fost și unul dintre punctele de trecere în Transnistria. Datele existente arată că până la 15 ianuarie 1942, 827 de evrei au trecut prin oraș. Șederea lor a fost una scurtă. Conform unor mărturii, în septembrie 1942, în Tiraspol au ajuns mai multe trenuri cu circa 1.500 de evrei deportați din România. Dintre ei, 407 fuseseră aduși din lagărul de internați politici de la Târgu Jiu, 85 erau condamnați pentru activitate comunistă, iar 554 fuseseră arestați pentru presupusa lor activitate comunistă. Alți 587 de evrei au fost arestați de autoritățile române și trimiși în Tiraspol deoarece în timpul guvernării legionare, septembrie 1940 - ianuarie 1941, au solicitat repatrierea în Uniunea Sovietică. Evreii comuniști sau considerați simpatizanți comuniști au fost transferați la Vapniarka, iar ceilalți au fost trimiși la Mostvoi-Berezovca.
Tot în oraș, a fost amenajat un mic ghetou, în care au fost închiși evrei specialiști. Aceștia lucrau în atelierele ghetoului, în câteva fabrici locale sau erau folosiți la diferite munci de instituțiile române. Inițial, numărul evreilor din ghetou a fost de 30 de persoane. Ulterior, numărul celor ghetoizați în Tiraspol a crescut, ajungând la 256 de persoane în 1943. La început, ghetoul era amenajat în câteva case. După ce populația ghetoului s-a mărit, acesta a ocupat câteva străzi. Totodată, odată cu creșterea numărului evreilor, ghetoul a fost împrejmuit cu un gard.
În martie 1944, odată cu apropierea sovieticilor și retragerea armatelor româno-germane, administrația română a orașului a fost înlocuită cu una germană. La acea dată, ghetoul din Tiraspol a fost desființat, iar evreii transferați. Totuși, circa 1.000 de evrei se aflau atunci închiși în penitenciarul Tiraspol pentru diferite culpe. Astfel, după ce germanii au preluat din nou controlul asupra orașului, una dintre măsurile luate de ei a fost împușcarea deținuților evrei din închisoarea Tiraspol.
În Tiraspol, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, au mai existat și două lagăre pentru prizonierii de război, administrate de Comandamentul Etapelor de Est. În primăvara anului 1943, se aflau în aceste două lagăre 5.820 de prizonieri sovietici de război, folosiți la muncă forțată în Transnistria. Frigul, supraaglomerarea și alimentația insuficientă au reprezentat caracteristicile comune tuturor acestor lagăre pentru prizonieri de război.
Orașul a fost recucerit de sovietici la 12 aprilie 1944.
Surse:
Ovidiu Creangă, Tiraspol, în Geoffrey P. Megargee (general editor), Encyclopedia of Camps and Ghettos 1933-1945, Bloomington and Indianapolis: Indiana University Press, 2018, pp. 795-796.
Ovidiu Creangă, Tiraspol/LPRS no. 5 and no. 11, în Geoffrey P. Megargee (general editor), Encyclopedia of Camps and Ghettos 1933-1945, Bloomington and Indianapolis: Indiana University Press, 2018, pp. 797-798.
Matatias Carp, The Black Book. The Sufferings of the Jews from Romania 1940-1944. Transnistria, vol. III, Bucharest, "DACIA TRAIANA" NATIONAL PUBLISHING AND GRAPHIC ARTS SOCIETY , 1947, passim.
Jean Ancel, Transnistria, vol. I, București, Editura Atlas, 1998, p. 122.
D.R.L, Tiraspol, accesibil online la adresa https://www.jewishgen.org/yizkor/pinkas_romania/rom1_00445.html