Evreii din Târgu Neamț în perioada Holocaustului

Prezența evreilor în Târgu Neamț este atestată încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, perioadă din care au fost descoperite mai multe pietre tombale. Informațiile existente consemnează că în 1737 orașul avea deja o sinagogă, iar în 1774 locuiau în Târgu Neamț 12 familii de evrei. Numărul lor a crescut în veacul al XIX-lea, ajungând de la 220 de familii în 1821, la 3.671 de persoane în 1899, ceea ce însemna 42% din total populației. Similar altor orașe, în perioada interbelică s-a înregistrat un regres demografic. În 1930, numărul evreilor din urbe era de 2.507. Ocupațiile evreilor au fost în domeniul negustoriei, meșteșugurilor și al comerțului cu vite.  

Persecuțiile împotriva evreilor au un îndelungat istoric în Târgu Neamț. Ele au apărut încă din primele decenii după așezarea lor în oraș, urmând un tipar întâlnit și în alte localități. În 1710, evreii din urbe au fost acuzați de omor ritual, după ce a fost descoperit trupul unui copil creștin. Consecințele au fost tragice pentru comunitate: 5 membri ai acesteia au fost omorâți, iar 22 au fost arestați. Investigarea învinuirilor a relevat apoi că evreii erau nevinovați, reținuții fiind eliberați. Acuzații similare au mai apărut și în secolul al XIX-lea. 

În 1821, evreii din Târgu Neamț au căzut victimele ale violențelor întreprinse de eteriști (revoluționari greci). În timp ce se refugiau spre Moscova, aceștia au omorât cel puțin 100 de evrei din oraș, iar sinagoga a fost arsă. 

La sfârșitul anilor interbelici, comunitatea evreilor din Târgu Neamț a fost din nou victima unor violențe colective. De data aceasta, agresorii au fost membri ai Mișcării Legionare. După septembrie 1940 și instaurarea statului național-legionar, măsurile represive împotriva evreilor au crescut în intensitate. Mulți evrei din oraș au fost ridicați de legionari, fiind duși la primărie sau poliție unde erau bătuți. Legionarii urmăreau să-i forțeze pe evrei să-și cedeze proprietățile și afacerile. Complementar bătăilor, poliția legionară întreprindea raiduri în magazinele și locuințele evreilor. 

Mai mult, prefectului județului, primarul din Tg. Neamț și adjunctul acestuia, conduși de legionari, au  organizat acțiuni de intimidare și jefuire a celor „mai prosperi evrei din oraș”. Victime au fost oameni de vază ai comunității (lideri, doctori, farmaciști, comercianți).  După ce a fost sechestrat și torturat timp de trei zile, președintele comunității evreiești din Târgu Neamț a fost „forţat să semneze contracte de vânzare pentru imobilele care aparţineau comunităţii”. După ce a fost eliberat, acesta a fost obligat să semneze o declarație în care afirma că nu a fost arestat, ci a fost plecat din oraș pentru rezolvarea unor probleme personale.

Anterior intrării României în război, evreii din zonele rurale învecinate au fost evacuați în Târgu Neamț. Practica luării de ostatici a fost adoptată și în acest oraș. La începutul lui iulie 1941, 377 de evrei au fost luați ostatici și internați în lagăre. Ostatici au mai fost luați și în august 1941, dată la care 78 de evrei au fost închiși în Casa Froim, în azilul de bătrâni al comunității și în sinagogile Leipziger și Boslover.

Tot în iulie 1941 bărbați evrei  cu vârsta cuprinsă între 20 și 60 de ani au fost trimiși în detașamentele de muncă forțată. În februarie 1944, în orașul Târgu Neamț și-au găsit adăpost 75 de copii orfani din Transnistria, aduși de doctorul David Morghenştein. Aceștia au fost îngrijiți de comunitatea evreiască locală. În perioada comunistă, cei mai mulți evrei au emigrat. Astfel, în 2011 mai trăiau în Târgu Neamț 4 evrei. 

Marius Cazan, Târgu Neamț, accesibil online la adresa http://www.inshr-ew.ro/wp-content/uploads/2018/01/Targu-Neamt-revazut-ND.pdf 

Lucian-Zeev Herşcovici, Târgu Neamț, accesibil online la adresa https://yivoencyclopedia.org/article.aspx/Targu_Neamt 

Matatias Carp, The Black Book. The Sufferings of the Jews from Romania 1940-1944. The Legionary Movement and the Rebellion, vol. I, București, The Socec Publishing House, pp.. 94-96.