Evreii din Rezina în perioada Holocaustului

Evreii s-a așezat în Rezina în prima parte a secolului al XIX-lea. Numărul lor a crescut de la 248 în 1847, la 3.182 în 1897, ceea ce reprezenta 85% din populația orașului. În 1930, locuiau în oraș 2.889 de evrei. Ocupațiile evreilor au fost în viticultură și în cultivarea tutunului, Rezina fiind cel mai important centru de producție a tutunului din Basarabia. Conform informațiilor disponibile, în 1925, 200 de familii evreiești cultivau tutun pe 1.567 de hectare. Din acea suprafață, 1.400 erau luate în arendă. 

La mijlocul lui iulie 1941, orașul a fost ocupat de armatele româno-germane, fiind trecut apoi sub administrare românească. Informațiile existente consemnează numeroase execuții săvârșite de militari români, petrecute la scurt timp după ce au intrat în oraș. Astfel, în a doua parte a lunii iulie 1941, jandarmeria română și poliția locală au împușcat evrei pe străzi sau în casele lor. Ulterior, a urmat o amplă operațiune de reținere a evreilor care se ascundeau sau încercau să fugă din oraș. 500 de evrei, strânși în urma unor astfel de raiduri, au fost împușcați în abatorul orașului. De asemenea, mai mulți copii evrei au fost uciși cu baionetele de soldați. Alți 600 de evrei au fost strânși și duși în grajdurile orașului, unde 350 au fost împușcați. Ceilalți 250 ar fi fost arși în cuptoare pentru arderea varului, iar rămășițele lor ar fi fost aruncate în Nistru. 

În anii 2000, o localnică a relatat într-un interviu unul dintre modurile în care au fost uciși evreii în Rezina. Potrivit acesteia, evreii erau duși la podul de lotce de peste Nistru. După ce traversau podul, erau puși în fața unui „șanț mare, lung”, fiind apoi împușcați. În timp ce erau transportați, evreii erau biciuiți de militarii din trupele de pază. La încheierea operațiunilor, șanțul a fost nivelat. Printre cei îngropați, s-au numărat și persoane care erau încă în viață. Între 1941 și 1942, 1.265 de evrei au fost uciși în Rezina. La 28 ianuarie 1942, în oraș se mai aflau 9 evrei. 

După asasinarea evreilor locali, în Rezina au fost transferați evreii din lagărul Vertujeni și din ghetoul Chișinău. Astfel, în septembrie 1941, lagărul Vertujeni a fost evacuat, iar dintre cei de aici, 1.600 au fost duși spre Rezina pe jos. De asemenea, în octombrie 1941, jumătate din cei 11.500 de evrei internați în ghetoul din Chișinău au fost deportați în Transnistria prin Rezina. În timpul deportărilor, evreii au fost jefuiți și bătuți de soldații din trupele de escortă, iar femeile tinere au fost violate. Pentru cazarea acestora, în apropiere de Rezina, autoritățile române au organizat două lagăre temporare în Mateuți și Cinișeuți, ambele au funcționat doar pentru o lună. 

Ovidiu Creangă, Rezina, în Geoffrey P. Megargee (general editor), Encyclopedia of Camps and Ghettos 1933-1945, Bloomington and Indianapolis: Indiana University Press, 2018, pp. 748-750. 

***, Rezina, accesibil online la adresa https://www.jewishvirtuallibrary.org/rezina 

Interviu cu Ana Reznic, accesibil online la adresa https://collections.ushmm.org/oh_findingaids/RG-50.572.0021_trs_ro.pdf