Evreii din Reghin în perioada Holocaustului

Septembrie 1940- iunie 1944

Evreii s-au stabilit în Reghin din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după ridicarea restricțiilor cu privire la așezarea lor în oraș. Ei erau originari din Polonia, Galiția și Bucovina. Populația evreiască a crescut spre sfârșitul aceluiași veac, ajungând de la 40 de persoane în 1850, la 449 în 1900. În 1930, în urbe trăiau 1.587 de evrei, ceea ce reprezenta 17% din populația orașului. Datele despre numărul evreilor din oraș în aprilie 1944 menționează cifre între 1.682 și 1.950 de persoane.

Inițial, ocupațiile evreilor au fost comerțul cu amănuntul sau ambulant, negoțul cu coloniale sau chiar producerea palincii. Ulterior, s-au ocupat și cu viticultura și comercializarea vinului. Cu timpul, și-au deschis propriile instituții de cult, sociale și educaționale. În perioada interbelică, mișcarea sionistă s-a bucurat de succes printre evreii din Reghin.

Persecuții

Măsurile represive în Reghin s-au făcut simțite încă din septembrie 1940, după ce orașul a intrat sub administrarea autorităților maghiare. Școala primară evreiască, înființată în 1910, a fost închisă. Politicile adoptate de guvernul maghiar au afectat și activitățile economice desfășurate de evrei. Fabrica de cherestea din oraș a fost ocupată de fasciștii maghiari, iar proprietarii au fost obligați să o vândă la un preț derizoriu, mult sub cel real. În 1941, dispozițiile referitoare la expulzarea evreilor străini au fost aplicate și în Reghin. Zeci de familii de evrei, originare din Galiția, au fost expulzate în Kameaneț, Ucraina, unde au fost ucise de naziști. Din 1942, mai mulți bărbați evrei au fost mobilizați în detașamentele de muncă și trimiși în Ucraina, unde au murit.

După ocuparea Ungariei de trupele germane, la 3 mai 1944, evreii au fost scoși din locuințele lor și internați în ghetoul amenajat în fabrica de cărămizi de la marginea orașului. Alături de ei, au mai fost închiși și evreii care locuiau în localitățile din nord și nord-estul comitatului Mureș-Turda. În ghetou, cei internați au locuit în șoproanele folosite pentru uscarea cărămizilor sau sub cerul liber. Caracteristicile scurtei detenții în acest loc au fost lipsa apei, hrana insuficientă și bătăile aplicate evreilor pentru a recunoaște unde-și ascunseseră bunurile de valoare. Hrana zilnică în ghetou consta în 100 grame de pâine și o supă de cartofi. O supraviețuitoare își amintește:

„La Reghin am fost puşi în şoproanele pentru uscarea cărămizilor, iar alţii care nu au încăput sub acoperiş, au stat sub cerul liber. Dormeam pe jos. În ghetoul din Reghin am stat aproximativ 8 săptămâni, în care timp, în ceea ce priveşte alimentaţia nu am primit decât pâine 1 kg la patru persoane pe zi şi uneori ceva cartofi. Noi cei din Ditrău, nefiind aprovizionaţi ca şi alții nepermitându-ni-se să luăm lucrurile şi obiectele necesare, după ce am ajuns în acel ghetou, în primele zile, nu am avut cu ce ne alimenta, începând a îndura mizeria din primele zile. Apă de băut nu exista în ghetou: din când în când ni se aducea cu un camion al pompierilor, iar aceasta era absolut insuficientă. Starea igienică era într-o situaţie detestabilă neavând nici un mijloc de a ne îngriji. Astfel nu aveam apă ca să ne spălăm şi să ne curăţăm. Era o baltă murdară din care am început să întrebuinţăm apă pentru spălat, dar mai pe urmă ne-au interzis să ne spălăm spunându-ne că nu trebuie să facem ştrand.”

În iunie 1944, evreii din ghetoul Reghin au fost deportați la Auschwitz. Informațiile existente menționează că între 4 și 10 iunie 1944 au fost deportate circa 6.000 de persoane. Numărul supraviețuitorilor nu este cunoscut. După cel de-al Doilea Război Mondial, în Reghin s-au stabilit în 1947 de 820 de evrei, veniți și din alte localități. În 1949, numărul lor a scăzut la 650. Ulterior, în anii comunismului, cei mai mulți au emigrat din România.

Surse:

Yitzhak Perri, Reghin, în Randolph Braham, Zoltan Tibori Szabo, Enciclopedia geografică a Holocaustului din Transilvania de Nord, Chișinău, Cartier/Editura Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, 2019, pp. 270-276.

Ladislau Gyémánt, Reghin, accesibil online la adresa https://yivoencyclopedia.org/article.aspx/Reghin

Oliver Lustig, Procesul ghetourilor din nordul Transilvaniei - Ghetoul din Reghin. Mărturii, vol. II, București, Editura Aervh, 2007, accesibil online la adresa http://www.survivors-romania.org/text_doc/reghin.htm