Prezența evreilor în Piatra Neamț datează cel puțin din secolul al XVIII-lea, perioadă în care a fost construită „sinagoga din lemn” (1766). Datele consemnează o sporire a comunității în veacul al XIX-lea. Numărul evreilor a crescut de la 120 în 1803, la 8.489 în 1894. În secolul XX, în anii interbelici, s-a înregistrat un declin demografic, numărul evreilor scăzând la 7.595 în 1930. Ocupațiile evreilor au fost în special în domeniul meșteșugurilor, iar unii dintre ei s-au îndeletnicit și cu creșterea animalelor. Cei mai săraci dintre ei lucrau ca argați pe proprietățile evreilor bogați.
Persecuții
Informațiile existente consemnează că evreii au căzut victime ale violențelor încă din secolul al XIX-lea. În 1821, au fost victimele unui pogrom, organizat de revoluționarii greci, iar între anii 1841 și 1848 mai mulți evrei au fost arestați pentru acuzația de omor ritual, fiind învinuiți că ar fi băut sângele creștinilor. Acțiunile violente împotriva evreilor s-au intensificat după venirea legionarilor la putere în septembrie 1940. În perioada statului național-legionar, mai multe magazine evreiești au fost jefuite. În plus, evreii bogați erau ridicați de poliție și forțați prin violență să semneze acte prin care dădeau torționarilor sume importante de bani. În același timp, clienților creștini le-a fost interzis să mai cumpere din magazinele evreilor. Sursele disponibile mai consemnează că evreilor le-a fost interzis să-și îngroape morții în cimitirul local dacă nu plăteau o taxă pentru „Ajutorul legionar”.
În iunie 1941, evreii din zonele rurale învecinate au fost evacuați în Piatra Neamț, iar mai mulți evrei din oraș au fost deportați în lagărul de internați politici de la Târgu Jiu. Celorlalți cetățeni de etnie evreiască le-a fost impusă obligația de a purta „steaua galbenă”, fiindu-le restricționată și libertatea de mișcarea. Le-a fost interzis să se mai afle pe străzi între orele 20.00 și 7.00 dimineața, iar accesul la piață pentru aprovizionare le era permis numai după ora 10.00 dimineața.
Dispozițiile cu caracter represiv au continuat și în anii următorii. Circa 600 de evrei bărbați, cu vârsta între 15 și 66 de ani, au fost folosiți la muncă forțată, iar alți 500 au fost mobilizați în detașamente exterioare de muncă.
După cel de-al Doilea Război Mondial, în Piatra Neamț erau aproximativ 8.000 de evrei. În perioada comunistă, cei mai mulți dintre ei au emigrat. În 2003, mai locuiau în oraș doar 153 de evrei.
Surse
Matatias Carp, The Black Book. The Sufferings of the Jews from Romania 1940-1944. The Legionary Movement and the Rebellion, vol. I, București, The Socec Publishing House, pp. 71, passim.