Sursele documentare indica existența evreilor în Moinești în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, perioadă din care au fost descoperite mai multe pietre de mormânt. În veacul următor, numărul lor a crescut, ajungând de la 193 în 1831, la 2.398 în 1899, ceea ce reprezenta 50,6% din populația localității. La nivel demografic, se înregistrează un declin în deceniile secolului XX. În 1930, în Moinești trăiau 1.761 de evrei, iar în 1941 comunitatea înregistra 1.325 de membri. În acel an, existau 5 sinagogi în oraș. Ocupațiile evreilor au fost în domeniul comerțului, al meșteșugurilor și al industriei petroliere. Evreii din Moinești au fost și unii dintre primii care au emigrat în Israel. Acordarea drepturilor civice evreilor după 1919 le-a permis să participe la viața politică, iar unii dintre ei au fost aleși la conducerea localității.
Persecuții
După începerea celui de-al Doilea Război Mondial, din dispoziția generalului Antonescu, evreii din micile localități urbane și din cele rurale au fost evacuați în orașele reședință de județ. În 1941, evreii din Moinești au fost duși în masă în Bacău. În capitala de județ, au fost cazați în sinagogi sau în școlile deținute de comunitatea evreiască din Bacău. Ulterior, unii dintre ei au fost trimiși la muncă obligatorie în Basarabia. De asemenea, în acei ani, cimitirele evreiești din mai multe localități, printre care și cele din Moinești, au fost profanate și distruse. Pietrele de mormânt au fost folosite la pavarea drumurilor și a curților, iar rămășițele îndepărtate din morminte.
La sfârșitul războiului, unii dintre evrei au revenit în Moinești. În 1947 trăiau aici 480 de evrei. Numărul lor s-a diminuat considerabil în deceniile următoare. Mulți au emigrat în Israel.
Surse
Matatias Carp, The Black Book. The Sufferings of the Jews from Romania 1940-1944. The Legionary Movement and the Rebellion, vol. I, București, The Socec Publishing House, 1946, p. 31.