Evreii din Mărculești în perioada Holocaustului

Așezarea evreilor în Mărculești a avut loc în 1837, an în care 239 de evrei din Podolia au închiriat circa 550 de hectare de la un moșier local, înființând aici o colonie agricolă evreiască. La jumătate de secol de la stabilirea lor în localitate, evreii au achiziționat terenurile pe care funcționa colonia. În 1897, numărul evreilor era de 1.336. În următorii anii, pe măsură ce regiunea s-a dezvoltat, localitatea a dobândit aspectul unui „oraș tipic evreiesc”. În 1930, numărul evreilor era de 2.319, ceea ce reprezenta un procent de 87,4% din populația totală. La începutul secolului al XX-lea, funcționa aici o școală evreiască. 

Cel de-al Doilea Război Mondial a adus sfârșitul acestei comunități evreiești. În decurs de câteva zile, întreaga populației evreiască din Mărculești a fost lichidată. Evreii au fost executați prin împușcare de către soldații români. Scurtul, dar intensul șir de persecuții, a început încă din 8 iulie 1941, dată la care armatele române și germane au intrat în localitate. În zilele precedente și cele care au urmat, evreii de aici au fost inițial jefuiți de către proprii vecini sau de cei din localitățile apropiate. 

La scurt timp după intrarea trupelor româno-germane, liderii comunității au fost ridicați și împușcați. Asasinarea lor a fost descrisă și drept un act de răzbunare pentru umilințele suferite de armata română în timpul retragerii din 1940. După executarea acestora, restul evreilor au fost reținuți, iar câțiva dintre ei au fost puși să mărească șanțurile antitanc din localitate. Odată terminată acea sarcină, evreii au fost puși să se dezbrace, fiind conduși în grupuri de câte 10 persoane în aceleași șanțuri, unde au fost executați prin împușcare. Datele estimative arată că au fost uciși între 460 și 1.040 de evrei. În asasinate, a fost implicată și o unitate a armatei române care, anterior, participase și în Pogromul din Iași. Conform unor mărturii, în unele cazuri, cei uciși au fost trecuți prin sabie, corpurile lor fiind spintecate iar femeile au fost violate. 

O mărturie postbelică a unui ofițer român înfățișează următoarea scenă de coșmar petrecută în Mărculești: „În interiorul comunei Mărculești m-am dus să adun făină și subzistența necesară alimentării trupelor noastre și aici am găsit cadavre de evrei, civili, bărbați, și femei, printre care unii cu abdomenul spintecat, iar femeile având bucăți din surcele în organul lor genital”. 

După eliminarea evreilor din Mărculești, în localitate a fost amenajat un lagăr de tranzit. Aici au fost aduși temporar evreii din nordul Basarabiei și din Bucovina care, după aceea, au fost transportați în Transnistria. La comanda lagărului, au fost transferați ofițerii cu funcție de conducere din lagărul Vertujeni, colonelul Agapie și subordonații săi. Numirea celor doi la conducerea lagărului din Mărculești a însemnat generalizarea regimului de teroare. Potrivit informațiilor disponibile, numărul evreilor închiși la Mărculești, la 1 septembrie 1941, era de 10.377 de persoane. 

Lagărul a fost amenajat în aer liber, fiind înconjurat cu sârmă ghimpată și păzit de jandarmi înarmați. Ca urmare a numeroaselor execuții care au avut loc aici, lagărul a căpătat aspectul unui loc de infern. Corpurile neînsuflețite ale victimelor erau îngropate la mică adâncime, fiind dezgropate de șobolanii care se hrăneau cu carnea lor. 

Similar unor alte lagăre din Basarabia, și în cel de la Mărculești, evreii au fost deposedați de bunuri, bijuterii, bani, și chiar de propria identitate: actelor lor fiind distruse. De altfel, s-a avansat ipoteza că unul dintre scopurile pentru care a fost organizat acest lagăr de tranzit, unul dintre cele mai mari din regiune, a fost tocmai deposedarea evreilor de bunurile lor materiale, fiind creat pentru jefuirea și tortura celor internați. Operațiunea de spoliere a fost condusă de un funcționar al Băncii Naționale a României. Bunurile confiscate atunci au fost trimise apoi cu trenul în România. Supraviețuitorii lagărului de tranzit au definit Mărculești-ul drept „târgul morții”.   

La 16 decembrie 1941, după câteva luni de funcționare, lagărul a fost dezafectat. Evreii de aici au fost executați sau transportați în Transnistria. După terminarea războiului, foștii comandanți ai lagărului au fost judecați și condamnați pentru crimele săvârșite. 

Matatias Carp, The Black Book. The Sufferings of the Jews from Romania 1940-1944. Transnistria, vol. III, Bucharest, "DACIA TRAIANA" NATIONAL PUBLISHING AND GRAPHIC ARTS SOCIETY , 1947, pp. 72, 108, 153-155, passim. 

Radu Ioanid, Holocaustul în România, ediția a II-a, București, Editura Hasefer, 2006, pp. 153-154. 

Ovidiu Creangă, Mărculești, Geoffrey P. Megargee (general editor), Encyclopedia of Camps and Ghettos 1933-1945, Bloomington and Indianapolis: Indiana University Press, 2018, pp. 710-711. 

Jean Ancel, Mărculești, în Israel Gutman (editor), Encyclopedia of the Holocaust, vol. III, New York/London, Macmillan Publishing Company/Collier Macmillan Publishers, 1990, pp. 942-943. Eliyahu Feldman, Mărculești, accesibil online la adresa https://www.encyclopedia.com/religion/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/marculesti 

Marius Mircu, Pogromurile din Basarabia și alte câteva întâmplări, București, Editura Glob, 1947, pp. 26-27.