Evreii din Herța în perioada Holocaustului

Prezența evreilor în Herța este menționată încă din secolul al XVIII-lea, perioadă în care s-au așezat aici meseriași și negustori evrei. În același veac, este indicată existența unei asociații de întrajutorare care întreținea o școală pentru copiii orfani sau cei săraci, precum și a unei sinagogi, construită la sfârșitul aceluiași secol. Numărul evreilor din Herța a crescut gradual și datorită evreilor galițieni și ucraineni care și-au stabilit reședința aici. Datele disponibile menționează că în 1803 trăiau în oraș 1.200 de evrei. În 1859, numărul lor era de 1.554, iar în 1910 a ajuns la 1.939. La recensământul din 1930 sunt menționați 1.940 de locuitori evrei, ceea ce reprezenta un sfert din totalul populației. 

În majoritatea localităților în care se aflau evrei în 1821 și prin care au trecut eteriștii (revoluționarii greci de la 1821), au existat victime în rândul membrilor comunității. Nici Herța nu a fost ferită de astfel de crime. După ce au ajuns în oraș, aceștia au omorât atât bărbați, cât și femei și copii. Descrierile din lucrările publicate în secolul al XIX-lea, redau o imagine cumplită: „Eteriștii, pe lângă că măcelăriseră pe mulți Evrei din târgușorul Herța, făptuiră asemenea cele mai nepomenite cruzimi, spintecară pântecele femeilor însărcinate și le scoaseră copii de viu, pe care [î]i aruncau apoi în sus și [î]i prindeau cu lăncile”. 

La mijlocul secolului XX, persecuțiile împotriva evreilor au început în iunie 1940, odată cu preluarea orașului de către sovietici. Au fost vizați evreii burghezi. După ce au fost deposedate de bunuri, 38 de familii au fost deportate în Siberia. Intrarea României în război pentru recuperarea teritoriilor cedate în 1940 și-a arătat consecințele încă din 22 iunie 1941, în prima zi de război, dată la care obiectivele militare din oraș au fost bombardate de artileria română. 

La 5 iulie 1941, primele patrule ale armatei române au intrat în oraș, ceea ce a însemnat pentru evreii din Herța începutul unei campanii de asasinare în masă, teroare psihică și fizică. Încă din acea zi, ofițerul care comanda patrulele le-a cerut evreilor să rămână în casele lor. Cei care s-au încumetat să întâmpine trupele române au fost bătuți și umiliți. În aceeași zi, a fost numit un nou primar și s-a format „o gardă civilă”. Atribuțiile ei: identificarea și arestarea evreilor cu sprijinul armatei. 

Procesul s-a desfășurat cu rapiditate. În decurs de o zi, 1.500 de evrei au fost identificați,. Toți au fost închiși în sinagogi, la primărie sau în beciuri. Potrivit lui Marius Mircu, li s-ar fi permis totuși bătrânilor să doarmă în casele lor. Erau însă obligați să revină a doua zi, dis-de-dimineață, în locurile în care se aflau ceilalți evrei. După câteva zile, într-o zi de luni, un maior al armatei române a citit o listă pe care se aflau 65 de persoane, bărbați, femei și copii, și care fuseseră desemnați ca suspecți de către un „membru al gărzii civile”. Conform lui Marius Mircu, „o parte au fost împușcați la moară, cu puștile, ceilalți la Obor, cu mitralierele”. Dintre cei 65, a supraviețuit împușcăturilor o fetiță de 7 ani, care se afla în lotul celor de la moară, loc unde au fost executate femeile cu copii mici și bătrânii. Fetița a fost și ea ucisă la scurt timp: „Un soldat a tras de două ori în fetiță și n-a nimerit-o. A împușcat-o locotenentul care comanda plutonul”. Soarta celorlalți tineri evrei a fost aceiași. Ei au fost puși să-și sape gropile, iar „apoi au fost aliniați cu fața la morminte și uciși prin împușcare”. 

Liviu Beriș, unul dintre supraviețuitorii acelor clipe de groază, a prezentat într-un interviu modul în care s-au petrecut evenimentele din 5 iulie 1941: „Toți evreii am fost băgați în sinagogi, într-o pivniță. Noi am fost băgați mai întâi într-o pivniță sub primărie, unde era o căldură fantastică, de făceam cu rândul la ușa pivniței să luăm puțin aer. După aceea ne-au luat și pe noi și ne-au dus la o sinagogă. Toți evreii din Herța au fost arestați, dacă mă pot exprima așa. Nu mai țin minte ce am mâncat timp de trei zile, dar îmi amintesc că era o problemă cu apa. După trei zile au venit și au strigat niște liste. Cei strigați era scoși, recunoscuți de câte un localnic aduși de jandarmi, iar vreo 100 au fost împușcați lângă moara Kislinger într-un șanț. Jandarmii români au tras, nu era nici urmă de neamț în Herța. Eu nu am asistat la execuții, am fost acolo când i-a luat. Vreo 100 au fost executați acolo și alți 31 în curtea unui gospodar”. 

În afară de acele execuții în grup, au avut loc și unele individuale. Rabinul din Herța și familia sa au fost uciși în propria casă. 

Pe lângă aceste execuții, au avut loc și numeroase violuri. Un membru al aceleiași gărzi civile a „scos cu forţa tinerele fete evreice din sinagogi şi le-a predat soldaţilor care le-au violat”. În timp ce aveau loc execuții, iar evreii erau închiși în sinagogă, locuințele le-au fost prădate și jefuite de civili și militari. O parte din lucrurile însușite fraudulos au fost expediate de soldați și ofițeri în localitățile lor de domiciliu. Cei care au supraviețuit au fost eliberați dar li s-a interzis să iasă din case mai mult de o oră pe zi. Puteau merge doar la piață, pentru a-și cumpăra cele necesare hranei zilnice. 

Peste trei săptămâni însă, la sfârșitul lui iulie 1941, 1.600 de evrei au fost deportați în lagărul de tranzit de la Edineț, iar apoi în Transnistria, la 14 octombrie 1941. După doi ani, se mai aflau în viață circa 450 de evrei, restul murind în perioada deportării.  

Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport Final, Iași, Polirom, 2004, pp. 127-128. 

Marius Mircu, Pogromurile din Bucovina și Dorohoi, București, Editura Glob, 1945, pp. 104-106.

Ana Bărbulescu, Herța, accesibil online la adresa http://www.inshr-ew.ro/wp-content/uploads/2018/01/Herţa.pdf 

Andrei Corbea-Hoisie, „Gertsa”, accesibil online la adresa https://yivoencyclopedia.org/article.aspx/Gertsa 

Petru Clej, Acum 80 de ani militarii români ucideau evrei în masă în Basarabia, Bucovina și Herța, accesibil online la adresa https://www.rfi.ro/reportaj-rfi-135979-acum-80-de-ani-militarii-romani-ucideau-evrei-masa-basarabia-bucovina-si-herta 

M. Schwarzfeld, Comunitatea din Herța. Descriere istorică, în Fraternitatea, anul VI, nr. 29/1884, p. 230.