Livia Diaconescu
Livia Diaconescu
https://www.centropa.org/sites/default/files/styles/max_quality/public/photo/orig/ROLDI017.jpg?itok=HhWeIvEk, https://www.centropa.org/photo/livia-diaconescu-0

Evreii din Focșani în perioada Holocaustului

Septembrie 1940

Prezența evreilor în Focșani este atestată încă de la jumătatea secolului al XVII-lea. În secolele următoare, numărul evreilor a crescut, ajungând de la 20 evrei plătitori de taxe în 1820 la 6.000 în 1910. În anii interbelici însă, populația evreiască a înregistrat un declin demografic, scăzând la 4.301 în 1930, pentru ca apoi să apară o creștere ușoară. În 1941, în Focșani trăiau 4.953 de evrei, ceea ce reprezenta 10,5% din populația urbei. Focșani a rămas în istorie drept unul dintre primele orașe în care a avut loc un congres sionist, în 1882, la care au participat 59 de delegați din 29 de orașe din România. Prima sinagogă a fost deschisă în 1827, iar în 1866 a fost dată în folosință prima școală primară evreiască laică, închisă însă peste doi ani din cauza reacțiilor unor cercuri ortodoxe. A fost redeschisă în 1874. În 1896, în Focșani existau 6 sinagogi. Ocupațiile evreilor au fost în domeniul comerțului și meșteșugurilor. Numărul comercianților evrei era de 245 în 1910. În perioada interbelică, mai mulți evrei s-au implicat în industrie, înființând fabrici de textile sau lumânări, bănci și chiar câteva magazine de biciclete. 

Persecuții 

În oraș au avut loc manifestări antisemite încă din anii 1920. În 1925, în Focșani a început procesul lui Corneliu Zelea Codreanu, judecat pentru uciderea prefectului de Iași. Cu acea ocazie, grupuri de legionari au vandalizat locuințele evreilor, precum și marea sinagogă din localitate.

Instaurarea regimului național legionar în septembrie 1940 a avut consecințe nefaste pentru întreprinzători evrei din oraș. Asemenea celor din alte orașe, mai mulți evrei focșăneni au fost obligați să-și transfere magazinele membrilor Mișcării legionare. Cei care refuzau riscau să ajungă în lagărele de la Târgu Jiu și Caracal. În acel an, pe locuințele evreilor din Focșani au fost inscripționate diferite semne care indicau faptul că acolo se afla o casă evreiască. 

Totodată, elevii evrei din școlile publice au fost exmatriculați, interzicându-li-se frecventarea acestor instituții de învățământ. Pentru a-i ajuta, comunitatea a înființat propriile școli, în care au fost înscriși cei exmatriculați. În Focșani, s-a înființat Liceul evreiesc în 1940. În aceeași perioadă, circulația evreilor pe străzile principale a fost interzisă. Evreii se puteau deplasa doar pe străzile lăturalnice, iar întâlnirile cu românii erau, de asemenea, interzise. Totodată, li s-a impus să poarte și „steaua galbenă”. În unele cazuri, ei au fost victimele unor umilințele din partea propriilor concetățeni români, după cum mărturisește într-un interviu Livia Diaconescu, originară din Focșani. 

„Neplăcut a fost atunci când, mergând pe dindos - pentru că nu aveam voie să merg pe strada principală [circulaţia evreilor era restrânsa in zonele centrale]-, o birjă a oprit, călătorul s-a ridicat în picioare şi m-a scuipat pe obraz, după care a făcut semn birjarului să plece. A fost ca o umilinţă. A ştiut că sunt evreică după steaua lui David, care nu era galbenă, ci era cusută cu albastru pe fond alb, deci culorile talitului şi ale steagului israelian de azi. Nu-mi amintesc cât timp am purtat steaua, dar asta pe mine nu m-a deranjat. Nu am avut prea multe neplăceri, dar nu mai aveam voie să ne întâlnim cu prietenii români.”

Odată cu intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, bărbații evrei cu vârsta între 16 și 60 de ani au fost reținuți, 1112 fiind internați în Școala evreiască, dispensarul evreiesc și opt clădiri din cartierul evreiesc. După câteva săptămâni, cei mai mulți dintre evrei au fost eliberați, cu excepția a 65 dintre liderii comunitari. Aceștia au fost ținuți ostatici pentru alte câteva luni. Ulterior, au fost înlocuiți cu alți evrei. Printre ostatici, s-au numărat rabinul orașului și președintele comunității. În aceeași lună, conform ordinelor transmise de guvernul român, evreii din localitățile rurale învecinate au fost evacuați în Focșani, întreținerea lor fiind asigurată de comunitatea locală. Totodată, unii dintre evreii focșăneni au fost trimiși la muncă forțată, iar în oraș au fost aduși la munci similare mai mulți evrei din sudul Transilvaniei. 

În primăvara anului 1944, Focșani a fost unul dintre locurile în care au fost repatriați orfanii evrei din Transnistria, care au fost plasați în grija unor membri ai comunității. Pe măsură ce frontul s-a apropiat de Focșani, evreii focșăneni, bărbați și femei, cu vârsta între 15 și 55 de ani, au fost mobilizați la săparea de șanțuri antitanc pentru apărarea orașului. 

După cel de-al Doilea Război Mondial, în Focșani au venit circa 2.000 de refugiați evrei, numărul lor fiind de 6.080 în 1947. În anii comunismului, cei mai mulți dintre evrei focșăneni au emigrat.  

Surse 
Carol Iancu, Focșani, accesibil online la adresa https://yivoencyclopedia.org/article.aspx/Focsani 
***, Focșani, accesibil online la adresa https://www.jewishvirtuallibrary.org/focsani 
Anca Ciuciu, Interviu cu Livia Diaconescu, accesibil online la adresa https://www.centropa.org/hu/node/78453#Familia%20mea