Preisler Froim
Munca obligatorie
Destinul celor care au trecut prin experiența muncii obligatorii a fost diferit de la caz la caz.
Ȋn 1941, Preisler Froim locuia ȋmpreună cu familia ȋn Ploiești. La ȋnceputul lunii iulie, la fel ca toți evreii bărbați ȋntre 18 și 60 de ani acesta a fost ȋnchis ȋn unul din imobilele care aparțineau comunității. Ȋn noaptea de 12 spre 13 iulie ei au fost strȃnși la centrul de recrutare și trimiși pe jos spre lagărul de la Teiș, de lȃngă Tȃrgoviște. Froim ȋși amintea că:
„În timpul cȃnd eram ȋn lagăr, eram scos ȋn fiecare zi la munci din cele mai ȋnjositoare, avȃnd de suportat și batjocura și ȋnjurăturile populației”.
Ȋn 27 august 1941 s-a numărat printre evreii trimiși la detașamentul de muncă de la Găești, unde era mai rău decât în lagăr. Aici a stat până pe 16 decembrie 1941, când Cercul de recrutare Dâmbovița l-a trimis către Cercul Teritorial Buzău. Evreilor din zona petroliferă Ploiești le-a fost condiționată eliberarea din lagăr de părăsirea respectivei regiuni. Așa a ajuns Froim Preisler să aibă domiciliul obligatoriu în Buzău. Deși nu avea pe nimeni în localitate și nici cu ce să se întrețină, și aici a trebuit să facă muncă obligatorie.
La 23 mai 1942 a fost trimis cu Batalionul IV Drumuri în Basarabia, la Tarutino. Aici a spart piatră și a construit drumuri până în octombrie. Următoarea destinație pentru Froim a fost Saba, în județul Cetatea Albă unde a lucrat până la 20 aprilie 1943. Jandarmeria din Saba l-a arestat și trimis la închisoarea din Cetatea Albă.
De ce?
Ȋn 1941, în timp ce se afla în batalion de muncă obligatorie la Găești, soția sa bolnavă se găsea la Ploiești. Ea n-a putut să depună personal efectele cerute fiecărui evreu pentru efortul de război. Persoana trimisă de soție a păstrat respectivele lucruri și a falsificat dovada de depunere. Așa a ajuns Froim Preisler să fie judecat și condamnat la 5 ani de închisoare și 20.000 lei amendă. El a fost transferat din Saba, Cetatea Albă, la închisoarea Rudului din Ploiești, iar după 5 luni a fost amnistiat. Froim s-a întors la muncă obligatorie în Basarabia unde a stat până la 23 august 1944.
Ȋn 1941, Preisler Froim locuia ȋmpreună cu familia ȋn Ploiești. La ȋnceputul lunii iulie, la fel ca toți evreii bărbați ȋntre 18 și 60 de ani acesta a fost ȋnchis ȋn unul din imobilele care aparțineau comunității. Ȋn noaptea de 12 spre 13 iulie ei au fost strȃnși la centrul de recrutare și trimiși pe jos spre lagărul de la Teiș, de lȃngă Tȃrgoviște. Froim ȋși amintea că:
„În timpul cȃnd eram ȋn lagăr, eram scos ȋn fiecare zi la munci din cele mai ȋnjositoare, avȃnd de suportat și batjocura și ȋnjurăturile populației”.
Ȋn 27 august 1941 s-a numărat printre evreii trimiși la detașamentul de muncă de la Găești, unde era mai rău decât în lagăr. Aici a stat până pe 16 decembrie 1941, când Cercul de recrutare Dâmbovița l-a trimis către Cercul Teritorial Buzău. Evreilor din zona petroliferă Ploiești le-a fost condiționată eliberarea din lagăr de părăsirea respectivei regiuni. Așa a ajuns Froim Preisler să aibă domiciliul obligatoriu în Buzău. Deși nu avea pe nimeni în localitate și nici cu ce să se întrețină, și aici a trebuit să facă muncă obligatorie.
La 23 mai 1942 a fost trimis cu Batalionul IV Drumuri în Basarabia, la Tarutino. Aici a spart piatră și a construit drumuri până în octombrie. Următoarea destinație pentru Froim a fost Saba, în județul Cetatea Albă unde a lucrat până la 20 aprilie 1943. Jandarmeria din Saba l-a arestat și trimis la închisoarea din Cetatea Albă.
De ce?
Ȋn 1941, în timp ce se afla în batalion de muncă obligatorie la Găești, soția sa bolnavă se găsea la Ploiești. Ea n-a putut să depună personal efectele cerute fiecărui evreu pentru efortul de război. Persoana trimisă de soție a păstrat respectivele lucruri și a falsificat dovada de depunere. Așa a ajuns Froim Preisler să fie judecat și condamnat la 5 ani de închisoare și 20.000 lei amendă. El a fost transferat din Saba, Cetatea Albă, la închisoarea Rudului din Ploiești, iar după 5 luni a fost amnistiat. Froim s-a întors la muncă obligatorie în Basarabia unde a stat până la 23 august 1944.