Evreii din Djuring în perioada Holocaustului

Prezența evreilor în localitate este atestată încă din 1765, an în care comunitatea evreiască avea 84 de persoane. Numărul lor a crescut în secolul următor, ajungând la 1.320 în 1889. În acel an, existau în Djurin două sinagogi. În 1939, datele sovietice arată că locuiau în Djurin 1.027 de evrei, ceea ce însemna 19% din populație. Până la instaurarea regimului sovietic, ocupațiile evreilor au fost în agricultură, meșteșugărit și industrie. Mulți evrei lucrau la fabrica de zahăr, construită în anii 1880, și apoi la cea de cărămidă, dată în folosință la începutul secolului XX. În perioada sovietică, evreii din Djurin au lucrat în  mai multe ferme colective. 

Conform unor surse, în timpul războiului civil din Rusia (1917-1921), evreii de aici au fost victimele mai multor pogromuri, iar unii au fost luați ostatici de către combatanții celor două tabere. 

În 1941, după intrarea germanilor în localitate, evreilor li s-a cerut să-și însemneze casele cu „Steaua lui David” și să poarte o banderolă pe braț. În toamna lui 1941, în timpul unei sărbători religioase, militari germani și români, însoțiți de polițiștii ucraineni, au intrat în sinagogă. Toți evrei găsiți în localul de cult au fost bătuți.

În aceeași perioadă, orașul a intrat sub administrația românească, fiind amenajat un ghetou. Între octombrie 1941 și ianuarie 1942, au fost aduși aici 3.500 de evrei din Bucovina, originari din Cernăuți, Vijnița, Suceava și din alte localități. Circa 2.000 dintre ei au fost găzduiți în casele evreilor localnici, în schimbul unei taxe, iar restul de 1.000, pentru care nu mai erau locuințe libere, au fost cazați în sinagogă, hambare sau depozite. Una dintre principalele probleme ale acestui ghetou a fost lipsa apei. Exista un singur loc de unde deportații se aprovizionau cu apă și acesta se afla pe un deal. De aici, își cărau apa cei aproximativ 4.000 de locuitori ai ghetoului. 

În primăvara anului 1941, a fost înființat un Consiliu Evreiesc și o poliție evreiască. Ulterior, au mai fost organizate un spital cu 56 de paturi și o farmacie, care nu avea însă niciun medicament, un dispensar și o cantină, unde se oferea o supă/zi pentru 850 de persoane. 

Folosindu-se de corupția membrilor administrației, liderii ghetoului au reușit să obțină ameliorarea unor restricții și, de multe ori, să evite relocarea celor aflați în ghetoul din Djurin în lagărele de la Peciora sau Scazineț. Evreii din ghetou au fost folosiți la munci în agricultură sau în construcții, la amenajarea de drumuri. Igiena precară, supraaglomerarea, lipsa medicamentelor a cauzat apariția tifosului și moartea unui număr de 400 de persoane în 1942. 

Deși comparativ cu alte ghetouri din Transnistria, cel din Djurin este descris drept „un ghetou bun”, deoarece nu au avut loc execuții în masă, în Djurin se murea din cauza foamei, a tifosului exantematic și a condițiilor mizere în care trăiau internații. În ianuarie 1943, conform unui raport al Centralei Evreilor din România, ai cărei reprezentanți au vizitat mai multe ghetouri din Transnistria, în Djurin se aflau 4.050 de evrei, dintre care 3.053 erau originari din Bucovina și Basarabia, iar restul ucraineni. Existau și 249 de orfani. Dintre aceștia, 51 își pierduseră de ambii părinți. În octombrie 1943, un orfelinat a fost amenajat în Djurin, unde au fost aduși 60 de orfani. Orfelinatul avea o bucătărie, spălătorie, o grădiniță și o clasă pentru copiii de vârsta școlară. Ghetoul a fost dezafectat în martie 1944, când în regiune au intrat sovieticii, iar evreii din ghetou au fost eliberați. 

Ovidiu Creangă, Alexander Kruglov, Djurin, în Geoffrey P. Megargee (general editor), Encyclopedia of Camps and Ghettos 1933-1945, Bloomington and Indianapolis: Indiana University Press, 2018, pp. 666-667. 

Cosmina Gușu, Interviu cu Miriam Korber-Bercovici, accesibil online la adresa http://www.inshr-ew.ro/miriam-korber-bercovici-interviu/ 

Ana Bărbulescu, “The Djurin Ghetto: Official Order, Internal Structure, and Networking Strategies”, în Holocaust. Studii și cercetări, an XI, nr. 12/2019, pp. 99-100, 102.

AINSH-EW, fond RG-25.004M (SRI), reel 9, file 2710, vol. 33, pp. 130–131.

***, DZHURIN, accesibil online la adresa http://iajgscemetery.org/eastern-europe/ukraine/dzhurin