Evreii din Buhuși în perioada Holocaustului

În Buhuși, evreii au fost victimele unor incidente antisemite încă din perioada interbelică. În 1929, în oraș au fost împrăștiate pliante instigatoare, iar în 1937 au fost împiedicați să meargă la vot.

Situația evreilor din Buhuși s-a înrăutățit odată cu intrarea în vigoare a legilor rasiale la sfârșitul anilor 1930, iar cei care lucrau la fabrica de postav au fost concediați, fiind privați de resursele materiale necesare existenței cotidiene Leon Kupferberg, unul dintre directorii fabricii, i-a ajutat financiar pe foștii angajați. 

După venirea legionarilor la putere, în septembrie 1940, măsurile întreprinse împotriva lor au luat aspectul unor acte de hărțuire. Ținuți sub o teroare psihică constantă, evreii erau periodic luați la poliție sau primărie, unde erau bătuți și torturați. Bătăile aplicate aveau și un scop economic. Utilizând astfel de metode, agresorii urmăreau de fapt să-i convingă să-și cedeze proprietățile și afacerile. Perchezițiile ilegale și inopinate au devenit o constantă în Buhușiul perioadei. 

Informațiile existente arată că în noiembrie 1940 legionarii au întreprins acte de teroare sistematică în mai multe orașe, printre care și Buhuși. Tratamentele aplicate evreilor au fost descrise ca fiind de o violență nemaintâlnită până atunci. Sub amenințarea armelor, evreii au fost bătuți, iar apoi obligați să-și cedeze banii legionarilor și chiar să plătească o taxă de protecție individuală. În acele condiții, pentru a-și apăra comunitatea și a o proteja de alte violențe, liderii evreilor din Buhuși au acceptat să plătească legionarilor o taxă de protecție generală. În perioada războiului, oficialitățile orașului au interzis românilor să mai vândă produse evreilor. Fostul jurnalist, I. Margulies, rememora într-un text autobiografic modul în care primarul legionar se comporta cu țăranii care vindeau lapte evreilor. În fiecare dimineață, „răsturna cu cizma bidoanele țăranilor surprinși că vând lapte la evrei”.

La fel ca în alte orașe din România epocii, guvernul român a dispus luarea unor măsuri care au transformat terorismul într-o politică de stat. Astfel, sub pretextul preîntâmpinării unor tulburări, peste o sută de lucrători evrei de la fabrica de postav din oraș au fost luați ostatici în iulie 1941. După ce au fost ținuți închiși timp de câteva luni, perioadă în care nu știau ce soartă îi aștepta, ei au fost trimiși în august 1941 la muncă forțată în Piatra Neamț, alături de toți bărbații evrei cu vârsta între 20 și 60 de ani. În 1943, adolescenții și cei de peste 50 de ani au fost trimiși la muncă obligatorie în Bistrița și puși să încarce prund, pentru ca în anul următor mai mulți evrei să fie transportați în comuna Români. Aici, au fost folosiți la „munci necesare frontului”, precum „zmulgerea buruienilor de pe marginea drumului unui drum vicinal”. Tot în anii războiului, jandarmii îi trimiteau pe evreii buhușeni să muncească pentru notabilitățile orașului, fiind utilizați la diferite treburi domestice. Remunerațiile pentru muncile prestate de evrei erau încasate de jandarmi. 

De asemenea, 266 de evrei, suspectați probabil de simpatii comuniste, conform credinței încetățenite printre reprezentanții autorităților române, au fost internați în lagărul de internați politici de la Târgu Jiu. I. Margulies mai mărturisește în același text autobiografic că, în momentul declarării armistițiului, niciun evreu din Buhuși nu a dormit de groază. Prin apropiere, se retrăgea o unitate germană. Toți se temeau că ar putea urma un masacru. În același timp, erau hotărâți să lupte pentru viața lor. Unii dintre ei s-au înarmat cu topoare, așteptând venirea germanilor în oraș. 

După terminarea războiului, evreii din Buhuși s-au reîntors în localitatea natală. Cu timpul însă, au emigrat în Israel. Astfel, în urbe nu mai trăia după 1990 niciun evreu. 

Marius Cazan, Buhuși, accesibil online la adresa http://www.inshr-ew.ro/wp-content/uploads/2018/01/Buhusi-revazut-ND.pdf 

Lucian-Zeev Herșcovici, Buhuși, accesibil online la adresa https://yivoencyclopedia.org/article.aspx/Buhusi 

Matatias Carp, The Black Book. The Sufferings of the Jews from Romania 1940-1944. The Legionary Movement and the Rebellion, vol. I, București, The Socec Publishing House, 1946, passim. 

I. Margulius, Buhuși - 23 august 1944, accesibil online la adresa https://www.buhusi.net/fragment-din-cotidianul-buhusean-din-perioada-celui-de-al-doilea-razboi-mondial-prin-ochii-unui-localnic-evreu/ 

Marica Lupan, O fereastră către Buhușiul anilor 1930-1940, accesibil online la adresa https://www.buhusi.net/buhusi-oraselul-neuitat-de-lume/