Evreii din Bistrița în perioada Holocaustului

Așezarea evreilor în anumite orașe transilvănene a fost posibilă după ce, în 1848, au fost ridicate anumite restricții privind stabilirea lor în marile orașe, în cele de graniță ori militarizate. Existența unei comunități evreiești în Bistrița este atestată chiar din anul 1848. La câțiva ani, în 1856, comunitatea și-a construit propria sinagogă - care este astăzi una dintre cele mai vechi din România. Datele existente arată că în România interbelică numărul evreilor bistrițeni a variat între 2.198 în 1930, circa 15% din populația orașului, și 2.370 în 1941, 14% din totalul locuitorilor din oraș. 

 

Spre sfârșitul anilor 1930, evreii bistrițeni, vorbitori de maghiară în special, au fost supuși restricțiilor rasiale odată cu instaurarea guvernului Goga-Cuza. Chiar și după ce Bistrița a intrat în componența Ungariei, în urma Dictatului de la Viena, situația lor nu s-a îmbunătățit. Au resimțit încă de la început efectele legislației rasiale, aflată în vigoare. Desfășurarea de activități economice le-a fost interzisă, iar bărbații au fost încorporați în batalioane de muncă forțată. 

 

Începând cu 19 martie 1944, măsurile luate împotriva evreilor au intrat într-o nouă etapă: izolarea, exproprierea, ghetoizare și, în cele din urmă, deportarea lor. Inițial, la 5 aprilie 1944, evreilor le-a fost impusă obligația de a purta „steaua galbenă”. La 3 mai 1944, a început ridicarea evreilor de către echipe formate din jandarmi și un polițist în civil. Ei au fost transportați în Stamboli, o fostă fermă de porci, aflată la câțiva kilometri distanță de oraș. În perioada în care a funcționat, în ghetoul din Bistrița au fost închiși cel puțin 6.000 de evrei. Dintre ei, 2.500 erau originari din oraș, iar restul din comunitățile evreiești din Bistrița de Jos, Năsăud și Rodna. Mărturiile supraviețuitorilor arată însă că numărul evreilor internați ar fi fost de circa 7.400. 

 

Evreii locuiau „sub cerul liber, fără așternut, fără apă, fără mâncare”. În exterior, ghetoul era împrejmuit cu o rețea de sârmă ghimpată. Hrana a fost total insuficientă. Rația era de 250 grame de pâine, însă aceasta nu se dădea zilnic. În rest, fiecare se descurca cum se putea. Unii se hrăneau cu alimentele luate de acasă în momentul ridicării lor. Ca o măsură suplimentară, care a accentuat starea de foamete, autoritățile maghiare au interzis țăranilor să vândă sau să aducă alimente celor din ghetou. Interdicția a fost menținută și în cazul sugarilor. Din această cauză, mulți au murit. 

 

În toată perioada de funcționare,  ghetoul din Bistrița nu a beneficiat de facilități sanitare. Closetele se aflau în mijlocul ghetoului, fiind de fapt „găuri făcute în pământ, fără nici un paravan”.

 

Suspectați că ascundeau bani sau alte bunuri de valoare, evreii au fost periodic anchetați și torturați. Un supraviețuitor relata într-o declarație din proces modul în care erau torturați: „Tortura s-a făcut în modul următor: erau chemaţi câte unul la biroul ghetoului, la cei trei detectivi de la Smolka, unde după ce erau anchetaţi erau torturaţi anume: dezbrăcaţi la piele, întinşi jos pe podiment [padiment] şi cu bastoane de cauciuc bătuți la tălpile picioarelor și peste tot corpul”. 

 

Umilirea evreilor nu a încetat nici în momentul deportării. Înainte de a fi deportați, evreii, indiferent de sex, au fost dezbrăcați și așezați astfel: bărbații la dreapta, iar femeile la stânga. În zilele de 2 și 6 iunie 1944, evreii au fost urcați în trenuri și deportați la  Auschwitz, de unde mulți nu s-au mai întors.

Studiu sectorial multiculturalitate în sectoarele cultură și artă la nivelul județului Bistrița-Năsăud, accesibil online la adresa http://www.diversitate-multiculturala.ro/wp-content/uploads/2017/02/6.-MULTICULTURALITATE-BISTRITA.pdf 

Oliver Lustig (editor), Procesul ghetourilor din nordul Transilvaniei: mărturii  - ghetoul Bistrița, vol. II, București, Editura Aervh, 2007, accesibil online la adresa http://survivors-romania.org/text_doc/bistrita.htm 

Randolph L. Braham, Beszterce, în Geoffrey P. Megargee (general editor), Encyclopedia of Camps and Ghettos 1933-1945, 2018, Indiana University Press, Bloomington and Indianapolis, pp. 319-320.

Final Report of the International Commission on the Holocaust in Romania, 11 nov. 2004, accesibil online la adresa https://www.ushmm.org/m/pdfs/20080725-romania-commission-transylvania-romanian.pdf