Evreii din Bălți în perioada Holocaustului

Existența evreilor în Bălți este atestată încă din 1768, an în care rebelii cazaci ajunși în oraș au cerut oficialităților turce să-i predea pe toți evrei veniți din Ucraina și Polonia. Refuzul a atras uciderea turcilor și incendierea orașului. La trei decenii, evreii au primit permisiunea de a se stabili pe proprietățile boierilor locali. Printre fondatorii orașului s-au aflat mai mulți evrei. În secolul al XIX-lea, numărul evreilor din Bălți a crescut, conferind localității aspectul unui oraș locuit în majoritate de evrei. Dacă în 1847, locuiau în urbe 1.792 de evrei, în 1897 numărul lor era de 10.348, iar în 1910 a ajuns la 19.635, ceea ce însemna 60% din populația orașului. Prezența evreiască a scăzut însă în anii interbelici, mulți alegând să emigreze. În 1930, locuiau în oraș 14.229 de evrei, iar până în 1941 populația evreiască a înregistrat un declin demografic accentuat. În acel an, mai trăiau în Bălți 3.261 de evrei. 

Odată cu sporirea populației evreiești, comunitatea și-a construit propriile edificii de cult, învățământ și sociale. În 1861, existau în Bălți o sinagogă și 7 case de rugăciuni. În perioada interbelică, orașul avea 28 de sinagogi și o vastă rețea de instituții evreiești, printre care un seminar, două școli secundare, o școală de comerț, o școală profesională pentru fete, un spital, un azil pentru vârstnici. Ocupațiile evreilor au fost în domeniul comerțului, meșteșugului și agriculturii. Pe măsură ce localitatea se moderniza, ei s-au implicat și în industrie, devenind proprietari ai unor fabrici de zahăr, alcool, bere și ulei. 

În anii ’30, în Bălți au avut loc mai multe incidente antisemite și violențe, cum ar fi arestarea unor evrei în anii 1920-1921 sau profanarea cimitirului evreiesc în mai 1930. În luna iunie a aceluiași an, evreii au fost atacați de grupuri de huligani, fiindu-le vandalizate și casele. În același timp, cei găsiți pe stradă au fost maltratați. Odată cu radicalizarea societății și adoptarea treptată a unor legi antisemite, studenții evrei au fost excluși din școli, devenind țintele actelor violente întreprinse de studenții creștini, iar angajații evrei au fost concediați. În unele cazuri, propaganda antisemită a fost întreținută chiar de către cei aleși în Parlament. Astfel, în 1932, Vladimir Novicov, senator de Bălți, a promis țăranilor, expulzarea evreilor și împărțirea pământurilor deținute de aceștia. 

Anul 1940 a marcat pentru evreii din Bălți începutul unui șir de persecuții. Odată cu ocuparea orașului de către sovietici, evreii bogați, de frica rușilor, s-au refugiat în Bucovina, abandonându-și casele și proprietățile. Până la sfârșitului anului, câteva sute de evrei, catalogați drept „burghezi” de sovietici și lideri sioniști, au fost deportați în Siberia. 

La 8 iulie 1941, trupele române și germane au intrat în oraș. Inițial, acesta a fost plasat sub comanda germană. În scurt timp, au fost luate și primele măsuri represive împotriva evreilor. Întreaga populație evreiască, indiferent de sex sau vârstă, a fost ridicată de germani și români, fiind internată în două lagăre improvizate în oraș. Primul a fost amenajat în fosta fabrică de zahăr Ismanschi, iar al doilea în incinta fostului penitenciar. La 12 iulie 1941, un număr de 10 intelectuali evrei au fost ridicați de armata germană, cu concursul jandarmeriei române, și transportați în parcul orașului. Au fost executați sub pretextul că populația evreiască, deja internată în cele două lagăre la acea dată, ar fi comis acte de sabotaj împotriva armatei. După câteva zile, germanii au cerut Comitetului Evreiesc, constituit la inițiativa lor, să le predea o listă cu 20 de evrei comuniști. Au fost amenințați că dacă refuză vor fi împușcați. În ciuda amenințărilor, lista cerută nu a fost predată iar membrii comitetului și alți evrei au fost ridicați de germani și transportați la Flămânda, unde au fost executați. A fost salvat doar președintele acestui comitet, datorită intervenției personale a șefului poliției române. Conform informațiilor din arhive, între 10 și 12 iulie 1941 au fost executați 76 de evrei, majoritatea fiind bărbați cu vârsta între 18 și 74 de ani. 

În paralel cu asasinatele comise de germani, armata română a inițiat propriile operațiuni de anihilare. 80 de evrei internați la Ismanschi au fost scoși din lagăr și duși în punctul „Movila Aviației”. Aici, au fost puși să-și sape propriile morminte, fiind după aceea așezați în genunchi și împușcați în grupuri de câte 10. În zilele de 16 și 17 iulie, au început operațiunile de arestare a evreilor din districtul Bălți. Aceștia, în număr de circa 3.500, au fost încarcerați în trei centre de detenție: Fălești, Bălți și Limbenii noi. 

Din cauza numărului mare de evrei strânși în Bălți, circa 5.000, oficialitățile române au decis evacuarea acestora în pădurea Răuțel, aflată la circa 12 kilometri de oraș, unde a fost amenajat un lagăr de tranzit. Lagărul a fost descris ca fiind unul dintre cele mai îngrozitoare dintre cele existente în Basarabia în acei ani. În lagăr existau 10 barăci ruinate, în care intrau maxim 100 de persoane, numărul celor deportați fiind de câteva mii. În exterior, lagărul era înconjurat cu sârmă ghimpată. Deoarece nu existau spații în care să se adăpostească, evreii au fost obligați să stea și să doarmă în tranșeele antitanc, acoperindu-se cu crengi uscate. Lipsa hranei, a unui adăpost care să-i protejeze cât de cât împotriva vicisitudinilor vremii și a asistenței medicale au transformat lagărul într-un loc al morții. Zilnic, mureau între 50 și 60 de evrei din cauza condițiilor în care erau ținuți. 

La 30 august 1941, lagărul de la Răuțel a fost dezafectat. Toți internații au fost transferați la Mărculești, iar de acolo în Transnistria. În anii celui de-al Doilea Război Mondial, în Bălți, a mai existat și un lagăr pentru prizonierii sovietici de război. 

 

Ovidiu Creangă, Diana Dumitru, Bălți, în Geoffrey P. Megargee (general editor), Encyclopedia of Camps and Ghettos 1933-1945, Bloomington and Indianapolis: Indiana University Press, 2018, pp. 602-604.

**, Bălți, accesibil online la adresa 

Jean Ancel, Beltsy, accesibil online la adresa https://www.jewishvirtuallibrary.org/beltsy 

Wolf Moskovich, Bălţi, accesibil online la adresa https://yivoencyclopedia.org/article.aspx/Balti