Pogromul de la București

Sfârşitul Statului Naţional Legionar vine în ianuarie 1941. Maniera în care legionarii işi exercită puterea îl nemulţumeşte pe Antonescu, acesta din urmă considerând că excluderea evreilor din societate trebuie să se facă treptat, fără a perturba funcţionarea economiei şi vieţii sociale.

În schimb, legionarii profitau de poziţiile de comisari de românizare pe care le aveau pentru a jefuii şi tortura evrei şi a se răzbuna pe foştii lor adversari politici. Structuri organizatorice legionare, precum Poliţia Legionară sau Corpul Muncitoresc Legionar sunt entităţi care subminează autoritatea statului şi pun în pericol ordinea socială dorită de Antonescu.

În ianuarie 1941, în contextul asasinării unui ofiţer german la Bucureşti, conflictul dintre cei doi actori se accentuează, iar legionarii ocupă mai multe ministere, sediul Poliţiei din Bucureşti, primăria capitalei, sedii de poliţie, sedii de prefecturi şi alte poziţii strategice.

Având Armata de partea sa, Antonescu rămâne iniţial în defensivă şi intervine împotriva rebelilor abia în seara de 22 ianuarie.

Simultan cu rebeliunea legionară în Bucureşti are loc un pogrom. In cartiere evreieşti Dudeşti, Văcăreşti, precum şi în zone intens locuite de evrei (calea Rahovei sau şoseaua Pantelimon) au loc razii ale legionarilor la care se alătură vecini şi indivizi puşi pe furt. Locuinţele, atelierele şi magazinele sunt jefuite. Încă din 20 ianuarie evreii sunt luaţi de pe stradă sau din locuinţe şi strânşi în sedii ale organizaţiilor legionare sau locuri controlate de legionari. Aproximativ 2000 de persoane au fost reţinuţi în astfel de locuri. 

Dintre evreii torturaţi în sediul Corpului Muncitoresc Legionar din Calea Călăraşilor un grup de aproape 90 de evrei a fost dus în pădurea Jilava şi executat. 

Peste 125 de evrei au fost ucişi în zilele pogromului. Sinagogi, sedii ale comunităţii, locuinţe, prăvălii şi alte afaceri au fost distruse. Un raport al Comunităţii evreieşti făcut imediat după evenimente arăta că 1274 de clădiri comerciale şi locuinţe au fost distruse. Au fost găsite ascunse peste 200 de camioane încărcate cu prada jafurilor legionarilor.  

Singurul reper care amintește astăzi de vechiul cartier este intersecția străzii Anton Pann cu bulevardul Unirii. Ȋn 21 ianuarie 1941, la numărul 24 se găsea sediul Comunității Evreilor din București. Ȋn mijlocul zilei, un grup de legionari au pătruns ȋn sediu, i-au ridicat pe cei prezenți și au devastat birourile Comunității. Aceeași indivizi s-au ȋntors cu Sigmund Collin, casierul Comunității pe care l-au forțat să deschidă casa de bani. Ȋn una din fotografiile făcute la sediul CEB după pogrom se observă svastici și simboluri legionare desenate pe mobilier.

Aici era ȋn 1941 sediul Federației Uniunilor Comunităților Evreiești, ȋn același imobil locuind și rabinul Șafran, precum și proprietarul clădirii, inginerul C. Solomon. Ȋn seara de 21 ianuarie 24 de legionari conduși de Dumitru Măruntu au pătruns și au devastat toate birourile, apoi au urcat ȋn apartamentele de deasupra. Vreme de două zile aici au fost aduși evrei, bătuți și sechestrați ȋn pivniță.

Sigmund Collin a fost găsit cȃteva zile mai tȃrziu printre evreii omorȃți ȋn pădurea Jilava. Acesta avea 60 de ani și era de profesie comerciant, luptase pentru Romȃnia ȋn al Doilea Război Balcanic și ȋn Primul Război Mondial. Fusese decorat cu medaliile „Avȃntul Țării”, „Victoria” și „Crucea Comemorativă”.

Printre cei bătuți și jefuiți în timpul Pogromului a fost și scriitorul Felix Aderca (1891-1962). Critic literar, poet, dramaturg, eseist, publicist, traducător, Aderca este unul dintre cei mai importanți autori romȃni de origine evreiască. Nonconformist și novator, acesta a fost un promotor de frunte al spiritului modernist european ȋn viața culturală și artistică romȃnească. Romanul 1916, publicat de Aderca ȋn 1936, este inspirat de experiența de combatant ȋn Marele Război și de anii ce au urmat. De asemenea, piesa de teatru Muzică de balet este influențată de ȋncercarea prin care a trecut ȋn zilele Pogromului de la București.