Munca obligatorie în România
Decembrie 1940
În decembrie 1940 intra în vigoare Decretul-lege nr. 3984 prin care evreii au fost excluși de la serviciul militar. Aceștia urmau să plătească o taxă ȋn cuantumul serviciului militar neefectuat și să se supună regimului de muncă obligatorie care se desfășura sub jurisdicție militară. Sumele plătite de evrei variau între 3000 şi 7000 de lei/an plus un procent ce varia între 20 şi 30% din impozitele datorate statului.
Un regulament din iulie 1941 aduce câteva completări: obligaţiile impuse de decretul din 4 decembrie 1940 se aplică „odată cu împlinirea vârstei de 18 ani şi încetează îndată ce s-a atins vârsta de 50 de ani” – Regulament asupra decretului Lege nr. 3984 referitor la statutul militar al evreilor.
Limita de vârstă funcţiona doar în teorie, multe documente de arhivă demonstrând că autorităţile române utilizau la muncă obligatorie chiar şi adolescenţi de 15, 16 sau 17 ani.
Vreme de aproape 4 ani aceasta a fost legea care a stat la baza regimului de muncă obligatorie la care au fost supuși evreii din România. Aceștia puteau să fie trimiși la muncă fie în interiorul localităților de rezidență sau acolo unde erau evacuați, fie ȋn detașamentele exterioare de muncă, acolo unde condițiile de muncă și cazare erau extrem de dificile.
Condiţiile în care erau obligaţi să trăiască evreii luaţi la muncă în detaşamente exterioare erau, uneori, atât de critice încât chiar reprezentanţii Armatei cer ca aceştia să fie înlocuiţi întrucât starea în care se află nu le mai permite continuarea activităţii.
Un regulament din iulie 1941 aduce câteva completări: obligaţiile impuse de decretul din 4 decembrie 1940 se aplică „odată cu împlinirea vârstei de 18 ani şi încetează îndată ce s-a atins vârsta de 50 de ani” – Regulament asupra decretului Lege nr. 3984 referitor la statutul militar al evreilor.
Limita de vârstă funcţiona doar în teorie, multe documente de arhivă demonstrând că autorităţile române utilizau la muncă obligatorie chiar şi adolescenţi de 15, 16 sau 17 ani.
Vreme de aproape 4 ani aceasta a fost legea care a stat la baza regimului de muncă obligatorie la care au fost supuși evreii din România. Aceștia puteau să fie trimiși la muncă fie în interiorul localităților de rezidență sau acolo unde erau evacuați, fie ȋn detașamentele exterioare de muncă, acolo unde condițiile de muncă și cazare erau extrem de dificile.
Condiţiile în care erau obligaţi să trăiască evreii luaţi la muncă în detaşamente exterioare erau, uneori, atât de critice încât chiar reprezentanţii Armatei cer ca aceştia să fie înlocuiţi întrucât starea în care se află nu le mai permite continuarea activităţii.