Jurnal de ghetou (Miriam Bercovici)

Aflată la Djurin (Transnistria), Miriam Korber notează la mijlocul lui februarie 1942, în jurnalul pe care îl ține, moartea bunicilor rămași în ghetoul din Moghilev.

Luni, 16 februarie 1942

„Au murit bunicii. S-au stins unul după altul la Moghilău, bunicul la 3 ianuarie, bunica patru săptămâni mai târziu.(…) Mi se perindă înaintea ochilor amintiri din copilărie, amintiri dragi, chinuitoare prin frumusețea lor. În aceste amintiri bunicul și bunica au un loc de frunte, căci cele mai plăcute ceasuri, din acea fragedă vârstă, le-am petrecut la ei și cu ei. Dragi bătrâni: bunicul veșnic ocupat, fie cu prăvălia, fie în atelier, dar totdeauna cu un zâmbet și o vorbă bună pentru Mimica lui, nepoțica roșcovană și pistruiată ce i se învârtea printre lucruri și-l încurca. (…) Bunica era meșteră în povești. Născocea povești și cu un talent deosebit le povestea. Eu și Sisi, cu capul în poala ei, ascultam cu atenție, atenție pe care mai târziu n-am mai avut-o nici la școală, nici cu un alt prilej însemnat. Povești cu zmei, cu feți frumoși, cu zâne, cu păsări măiestre, cu mame bune și oameni răi. (…) Îmi amintesc de bunici cu drag și tristețe. Ce s-a ales de viața lor? Pentru ce-au muncit? Pentru ce păcate au trebuit să moară așa singuri? Ce păcate au trebuit să ispășească și ale cui? Păcatele lor nu ar fi trebuit să le ispășească așa de greu, căci păcatele lor nu erau așa de mari. Veșnic au muncit, veșnic s-au gândit și l-au amintit pe Dumnezeu și totuși, la fel ca alții mai buni și mai răi decât ei, s-au stins, și cine știe când și cum vor putea copiii lor să vină să le viziteze mromântul și să le dea cinstea cuvenită. Vă plâng, bunici dragi. Păcate nu mai aveți, le-ați ispășit în ultimile săptămâni de viață, le-ați ispășit cu prisosință. Poate, dacă există o viață viitoare, poate într-un viitor apropiat sau depărtat, ne vom întâlni și-atunci voi fi, pe mai departe cum am fost până acum, Mimica voastră, nepoata voastră dragă. Dormiți în pace și rugați-vă pentru noi, dacă rugile morților au valoare pentru cei vii”  fragment din Miriam Korber-Bercovici, Jurnal de Ghetou, București: Curtea Veche, 2017, pp. 54-55.

***

Conform registrului deceselor de la Moghilev, Abraham Mendel Korber, bunicul lui Miriam Korber-Bercovici, deportat din Câmpulung, a murit în Moghilev la 4 ianuarie 1942. Avea 74 de ani. Soția sa, Taube (Toni) Korber, bunica lui Miriam Korber-Bercovici, a murit 27 de zile mai târziu, pe 31 ianuarie. Avea 72 de ani.

***

Ȋn februarie 1942 generalul comisar german Oppermann ȋi scria guvernatorului Transnistriei, Alexianu, despre evreii care mureau zilnic ȋn satele din Transnistria și despre mizeria adăposturilor ȋn care aceștia fuseseră cazați. Oficialul german ȋi cerea măsuri lui Alexianu pentru ca epidemiile să nu se răspȃndească ȋn satele germane sau să treacă dincolo de Bug, ȋn teritoriul administrat de către germani.