Meier Moscovici a fost deportat în noiembrie 1941 din oraşul Dorohoi. În Transnistria, a fost repartizat în ghetoul Şargorod. Iată ce le scria acesta unor prieteni din Bucureşti la o lună de la sosirea în ghetou:
Dragii noştri,
Cred că aţi primit c[artea] p[oştală] pe care v-am trimis-o la plecarea din Dorohoi. Ne aflăm în Ucraina, într-un orăşel numit Şargherot, la 60 km de Nistru. Trăim în cea mai mare mizerie, am rămas goi şi nu avem pe ce pune capul, am pierdut pe drum toate lucrurile. (…) Scumpetea îi f.[oarte] mare, îi 30 de ruble o pâine adică 1200 lei. (…) deci rugăm rudele care dispun să ne deie un ajutor ca să nu murim de foame, în bani româneşti. (…) Tata şi tanti Sura sunt cu mine. Au ajuns săracii o bătrâneţe foarte proastă. (…) Vă rog încă o dată să faceţi tot posibilul ca la primirea scrisorii să încredinţaţi aducătorului cu ce ne puteţi ajuta că altfel vom fi victimele foamei. (…) Dacă această persoană poate lua, vă rog să-i daţi ceva lenjerie bărbătească pentru mine şi pentru tata să am cu ce mă schimba. (…) Multă sănătate la toţi ai noştri şi suferinţa noastră să fie şi pentru voi. Sărutări de la tanti Paulina şi copii.
Cu drag,
Meier Moscovici