La 22 iunie 1941 se declanşează „Operaţiunea Barbarossa”, ofensiva româno-germană împotriva URSS.Iaşiul devine un important nod feroviar pentru transportul trupelor pe front. În acea perioadă, la Iaşi locuiau aproximativ 45.000 de evrei.
Bombardamentele sovietice asupra oraşului nu au făcut pagube însemnate, însă au declanşat zvonuri cu privire la ajutorul pe care evreii ieşeni îl oferă sovieticilor.
La 27 iunie 1941 Ion Antonescu a ordonat comandantului garnizoanei Iaşi, colonelul Lupu, evacuarea evreilor din oraş. În noaptea de 28/29 iunie armata, poliţia şi jandarmeria împreună cu soldaţi germani şi civili au început arestările şi execuţiile evreilor.
În 29 iunie 1941 au fost strânşi în curtea Chesturii Poliţiei din Iaşi câteva mii de evrei asupra cărora s-a deschis focul.
Pe 30 iunie 1941, în zori, au plecat din Iaşi două trenuri cu vagoane de transport animale în care au fost înghesuiţi evrei.
Trenul Iaşi-Călăraşi a avut 35 de vagoane în care au fost înghesuiţi aproximativ 5000 de persoane. Drumul a durat 6 zile şi s-a oprit în mai multe locuri pentru a debarca trupurile celor morţi: Târgu-Frumos, Mirceşti, Săbăoani, Roman, Mărăşeşti, Inoteşti. 1.011 persoane au ajuns în viaţă la Călălaşi.
Trenul Iaşi- Podul Iloaiei a parcurs cei 20 de km în 8 ore. Cei aproximativ 1900 de evrei au fost îmbarcaţi în 19 vagoane. Doar 706 au supravieţuit drumului.
IANCU ȚUCĂRMAN a supravieţuit trenului Iaşi-Podu Iloaiei. În vagonul în care se afla, dintre cei 137 de evrei au supravieţuit 8.
După câteva luni, li s-a permis să se întoarcă în Iaşi. Până la sfârşitul războiului Iancu a făcut muncă obligatorie la Uzina Electrică, la o fabrică de textile, la staţia CFR Socola sau la curăţatul zăpezii în timpul iernii.
Cei care au scăpat cu viaţă din trenurile morţii, precum şi evreii care au rămas în oraş, au continuat să fie discriminaţi şi să aibă parte de restricţii până la sfârşitul războiului.
La începutul lunii iulie 1941, autorităţile au decis că evreii trebuie să aibă un semn distinctiv. În multe localităţi din Moldova Steaua galbenă a fost purtată vreme de câteva luni.
Iancu Ţucărman a păstrat până astăzi bucata de material pe care în 1941 a fost obligat să o poarte pentru vina că s-a născut evreu.